Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeț
30 iunie
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munţii Apuseni şi apoi ca egumen al Mânăstirii Râmeţ din judeţul Alba. Pe peretele bisericii de la Râmeţ, perete care desparte naosul de pronaos, se află următoarea inscpriţie: „Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic”. Această inscripţie este prima menţiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii noastre.
Potrivit tradiţiei Sfântul Ierarh Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care împreuna se ruga, postea şi săvârşea sfintele slujbe. Nu mânca decât sâmbăta şi duminica, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine.
Sfântul Ghelasie era atât părintele sihaştrilor din Munţii Apuseni, cât şi al sătenilor din Ţara Moţilor. Mulţi din cei stăpâniţi de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sale.
La trecerea sa la cele veşnice, trupul sau a fost îngropat lângă vechea biserică a Mânăstirii Râmeţ. Cu timpul a devenit necunoscut locul în care a fost înmormântat.
Moaştele sale au fost scoase la iveala în anul 1925, când, în urma unei ploi torenţiale, a fost văzut un cap de om care a înconjurat de trei ori vechea biserică a Mânăstirii Rameţ şi s-a oprit lângă sfântul altar. Alte două capete au fost scoase la suprafaţă de ape. Capetele au fost îngropate în partea dreaptă a vechii biserici. S-a purces la dezgroparea lor după ce călugării au văzut că zăpada se topea în fiecare an deasupra locului în care au fost puse capetele. Capul Sfântului Ghelasie a fost identificat după ce o femeie bolnavă de epilepsie s-a vindecat după ce s-a atins de el.
Pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât canonizarea oficială a Sfântului Ghelasie şi trecerea numelui său în calendarul ortodox. Canonizarea solemnă s-a săvârşit la Râmeţ la 29 iunie 1992. Pomenirea Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ se va face la 30 iunie.
Rugăciune către Sfântul Ierarh Ghelasie:
Către tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilinţă şi cu căldură te rugăm: caută din înălţimea plină de slavă a cerului şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi roagă pe Stăpânul şi Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ierte păcatele pe care, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, le săvârşim neîncetat, ca şi pentru puţina noastră dragoste faţă de El şi faţă de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv şi iertător şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea. Fii povăţuitorul şi îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca, urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţă de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale şi trecând din această viaţă, să ne bucurăm împreună cu tine şi cu toţi cei bineplacuţi din veac ai Domnului, de Impărăţia cea nesfârşită a cerurilor, ca acolo, înconjuraţi de cetele îngerilor, să aducem mărire, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit, în vecii vecilor, Amin.
(Material preluat de pe CreştinOrtodox.ro)
Sf. Heinrich și Kunigunde
13 iulie
Kunigunde si Heinrich sunt sfinții partoni ai Arhiepiscopiei din Bamberg.
Viața Sf. Heinrich
Heinrich al II-lea s-a născut în 6 mai 973 la Abbach, lângă Regensburg, ca fiu al ducelui bavarez Heinrich al II-lea și al soției sale Gisela. A fost educat de Wolfgang de Regensburg și de Ramwold de St. Emmeran. A consolidat sistemul bisericii imperiale și a promovat mișcarea de reformă monastică. Preocuparea sa a fost pacea țării, pe care a restabilit-o adesea prin soluționarea disputelor și a violențelor.
În anul 1000, Heinrich s-a căsătorit cu Kunigunde, fiica contelui Siegfried I de Lützelburg (astăzi Luxemburg), neavând copii. Din momentul căsătoriei, ea a locuit adesea în Bamberg, locul preferat al lui Henrich, pe care acesta i-l dăruise ca dar în ziua nunții sale și pe care ea i l-a înapoiat mai târziu lui Henrich ca donație pentru înființarea Episcopiei în 1007. Acesta a fondat Episcopia de Bamberg.
În 1014, Heinrich și Kunigunde au fost încoronați împărati la Roma. Henrich era adesea bolnav. La 13 iulie 1024, împăratul a murit în prezența soției sale, în Saxonia.
Kunigunde- împărăteasă și călugăriță
-Ocrotitoarea femeilor însărcinate și a copiilor bolnavi-
Data exactă a nașterii sale nu este cunoscută. Kunigunde s-a născut în jurul anului 980 ca fiică a contelui Siegfried von Lützenberg (astăzi Luxemburg). Încă din copilărie și din adolescență, a fost foarte pioasă și a decis să trăiască feciorelnic. Atunci când ducele bavarez Heinrich a curtat-o, Kunigunde s-a conformat dorințelor părinților ei și a acceptat căsătoria. Conform tradiției, ea i-ar fi dezvăluit aceasta logodnicului ei, după care și el a făcut un jurământ de castitate. Potrivit acesteia, Henrich și soția sa au avut o așa-numită căsătorie albă (căsătorie în care soțul și soția trăiesc împreună ca frate și soră, renunțând voit la actul intim).
Kunigunde era și pizmuită. În cele din urmă a fost acuzată de infidelitate conjugală. La început, Heinrich nu a dat atenție bârfelor. Pe măsură ce zvonurile au luat amploare, Kunigunde i-a cerut soțului ei să îi dovedească nevinovăția printr-un verdict divin. Heinrich a refuzat la început, dar apoi a cedat la îndemnul soției sale.
Potrivit legendei, Kunigunde a pus să fie aduse aici, în prezența poporului, pluguri încinse. După ce s-a rugat cu ardoare, ea și-a făcut cruce și a trecut cu picioarele goale peste fierul încins fără să se rănească câtuși de puțin. Kunigunde a îngenuncheat și i-a mulțumit lui Dumnezeu. Soțul ei, Heinrich, a fost înfuriat de calomnia la adresa soției sale și a vrut să-i pedepsească pe vinovați, dar Kunigunde l-a implorat să fie îngăduitor.
Kunigunde a dus o viață simplă ca împărăteasă. Doar la ocazii oficiale a fost văzută în veșminte deosebite alături de soțul ei. În rest, ea și-a dedicat viața sarcinilor caritabile. Îi sprijinea pe cei săraci și pe cei bolnavi din propriile resurse. Dezvoltarea vieții spirituale era foarte importantă pentru ea. Astfel, Kunigunde a fost co-responsabilă pentru reforma mănăstirilor benedictine germane, care își are originea în mănăstirea franceză Cluny. Reforma a inclus, printre altele, și celebrarea zilnică a mai multor slujbe. În 1007, Kunigunde a făcut posibilă înființarea Episcopiei de Bamberg, prin donații. Construcția catedralei începuse deja înainte de această dată. Cuplul imperial a dat dovadă de generozitate și în afara granițelor eparhiei.
Zece ani mai târziu, Kunigunde a fondat mănăstirea benedictină de la Kaufungen, lângă Kassel. Nepoata ei, Jutta, care fusese crescută de mătușa ei, a devenit stareță. După moartea lui Henrich, Kunigunde a continuat să conducă cu sprijinul fraților ei până la alegerea unui nou rege. Apoi s-a mutat în mănăstirea Kaufungen împreună cu întreaga ei curte. La aniversarea morții lui Henrich, ea a îmbrăcat haina monahală. În 3 martie 1033, împărăteasa Kunigunde a murit în mănăstirea benedictină din Kaufungen.
Atât Heinrich, cât și Kunigunde sunt înmormântați în Catedrala din Bamberg.
Heinrich a fost acceptat în comuniunea sfinților de Papa Eugen al III-lea în 14 martie 1146, iar Kunigunde a fost canonizată în 29 martie.
Ziua de comemorare este 13 iulie.
Contactează-ne
Pr. Bogdan Adrian Bec
E-mail: bogdan.bec@parohia-goettingen.com
Tel: 0049151-29259694
Adresa:
Sprijină Biserica noastră
Rumänische Orthodoxe Metropolie (KdöR)
Bank : Sparkasse Göttingen
IBAN: DE02 2605 0001 0056 1063 96
BIC: NOLADE21G0E
Înscrie-te ca membru
Complează acest formular pentru a deveni membru al comunității noastre